Eșarfa

– Acesta va fi gestul nostru, spuse Adam.
Eva il privi mirată. Adam îi zâmbi. Cu gesturi lente, scoase dintr-un buzunar un pachet. Desfăcu pachetul fără să se uite la Eva. Știa că ea se uita la el cu atenție. Din pachet Adam scoase o eșarfă albastră. Adam o desfăcu încet. Apoi puse eșarfa la gâtul Evei. Eva zâmbea. Adam o sărută ușor de parcă nu ar fi vrut să strice această imagine frumoasă.
– Dar eșarfa nu e albă, zise ea zâmbind.
– Nici eu nu sunt Mircea Baniciu, zise Adam.
– Mulțumesc pentru cadou, zise ea.

Această imagine îi reveni în minte lui Adam când trecu pe lângă acel magazin. Chiar se mira că după atâta timp acel magazin încă mai exista. Intră si ajunse în locul unde se vindeau eșarfele. Atunci în liceu căutase o eșarfă albă, dar nu găsise.

– Ce cauți băiatu’? îl întrebase vânzătoarea.
– O eșarfă albă… E pentru o prietenă, zisese repede Adam.
– Nu avem eșarfe albe, îi zisese vânzătoarea. Dar avem din acestea cu flori. Sau poate vrei una galbenă?
– Nu cu flori … iar galbenă… știu și eu?
– Dă-i dragă una care să aibă și puțin mov, spusese vânzătoarea de la raionul de pălării.
Auzind cum râdea vânzătoarea, Adam simțise cum obrajii îi iau foc.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s