Dimineața în parc

Astăzi se vede ceaţa cu picioarele coborâte
E noiembrie şi … plec la liceu
„Matinal” – Ioana Catarig

dimneataparcDimineața o plimbare printr-un parc pustiu. E frig. Frig de toamnă. Gânduri reci ca de iarnă. Adam intrase in parc cu gândul de a nu merge la liceu. De aceea el mergea fără să se grăbească pe aleea parcului. Nu privi nici la grădina japoneză, nici la chioșcul care stătea pustiu și inutil la capătul aleii. Adam trecu pe lângă statuia lui Prometeu, fără să vadă strigătul mut al lui Prometeu. El era atât de scufundat în gânduri așa încât nu călca pe alee, ci plutea peste amintiri. Dar amintirile se desfăcuseră în imagini și imaginile își pierdură cuvintele. Zâmbetul Evei îi trecu ca o mângâiere pe obraz. Sunetul telefonului la care ea nu răspundea îi înțepă buza. Adam își mușcă buza de parcă ar fi vrut să oprească acea înțepătură. Vocea Evei veni din urechea lui și căzu in buzunar. Adam ajunse pe malul lacului. O ceață ușoară se ridica din lac. Adam se așeză pe iarbă, pe malul lacului. Nori albi ieșeau din lac. Privirea lui Adam se odihnea pe norii ce urcau spre cer. Gândurile lui cădeau spre cer ca niște frunze de toamnă ce au uitat de gravitație. Apoi gândurile i se amestecau cu ceața dimineții ce acoperea tot cerul.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s