Primul dans

– Dansezi?
Adam o privise pe Maria în ochi. Iar ochii ei miraţi îşi întorceau privirea spre el. Timpul parcă fusese suspendat. Adam se gândise la acest moment de atâtea ori în acea seară, încât atunci când în sfârşit avu curajul s-o invite la dans pe Maria, totul i se părea ireal. Ar fi putut ca ea să-l refuze şi gândul ăsta îl împiedicase aproape toată seara să o invite la dans pe Maria. Tot timpul în această imagine intervenea imaginea Evei. Nu putea s-o compare pe Maria cu Eva. Ele nu aveau nimic în comun. Adică ar fi avut: faptul că Adam le plăcea pe amândouă. Stătuse la masă cu Maria, cu Chiril, cu Matei, încercase toată seara să se gândească la altceva, dar gândurile mergeau spre Maria, odată cu privirea lui spre ochii ei. Ea îi surprinsese privirea de câteva ori şi îi zâmbi. Adam zâmbise şi el. Chiril văzuse şi el acest joc şi-l privea încruntat pe Adam. Adam începuse instinctiv să-şi imagineze diferite scenarii:
1) Adam se ridica de pe scaun se ducea spre Maria, dar Chiril îi spuse ceva la ureche Mariei. Apoi Chiril o lua de mână pe Maria şi ieşeau din restaurant. Adam revenea la locul lui şi Matei îl tachina.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s