despre idei

În minte se naște o idee. Mă uit la acea idee. Apoi o analizez. Uneori ajung să cred că e o idee bună. După care o spun cu voce tare. Nu foarte tare pentru că nu sunt sigur pe ea (și pentru că nu e frumos să-ți strigi ideile). Ideea, odată pusă în cuvinte și cuvintele rostite, începe să se dezvolte. O privesc și mândru spun tuturor că e ideea mea.
Mereu însă apare cineva care nu e de acord cu ideea mea. Dar nu se mulțumește doar cu afirmarea dezacordului. Vrea să-mi demoleze ideea. De aceea începe să contureze o contraidee, care să înlocuiască ideea mea. După un timp, fără să știu cum, mă trezesc singur cu ideea mea. Atunci revin asupra ideii mele, o reanalizez, reanalizez și ceea ce se spune rău despre ea. Și văd că nu aveau dreptate. Că ideea mea e bună. Dar mă trezesc in singur în această susținere. Aș vrea să lupt pentru ideea mea, dar începe să încolțească în  mintea mea o întrebare: Dar dacă ei nu vor ideea, atunci ce rost mai are să lupt pentru ea? Oare această idee mai poate avea vreun efect?
Ajuns aici îmi amintesc de vremea când eram la profesor la o școală și, o colegă, profesoară de engleză, mergea mereu cu pick-up-ul la ora de dirigenție și le punea muzică simfonică elevilor.
– Crezi că are vreun rost? o întrebam.
– Are, spunea sigură pe ea.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s