Hak

Când Adam a împlinit 14 ani, a venit în parc la debarcader cu buletinul să închirieze o barcă. Aproape în fiecare zi din restul acelei veri Adam închiriase o barcă până s-a împrietenit cu nea Gică, omul care avea grijă de bărci. Au intrat în vorbă odată când Adam se suise în barcă şi nea Gică îl privea mirat pe Adam:
– Ce s-a întâmplat? întrebă Adam privindu-l în ochi pe nea Gică.
– Măi, băiatule, măi, zise nea Gică gânditor. Nu ai şi tu o fată s-o plimbi cu barca?
– Păi ce, nu pot să dau singur la vâsle? zise Adam.
– Da mă, dar singur …, mai spuse nea Gică înainte să împingă barca de lângă ponton.
– E, uite am să caut o fată să nu mai vin singur aici.
Nea Gică râse. Adam vâsli până la insulă. Îi plăcea să meargă acolo şi să se uite la o fată care stătea pe o bancă şi citea. Când barca ajunse aproape de fata, ea ridică ochii şi-l privi în ochi pe Adam. El se fâstâci şi îşi întoarse privirea spre debarcader.
– Nu te supăra, zise fata. Nu ai o ţigare?
– Da, zisese Adam şi vâsli mai aproape de banca pe care stătea fata.
Când Adam ajuns lângă fată scoase un pachet de ţigări şi-l întinse fetei.
– Uau! exclamă ea. Dacă ştiam că ai ţigări din astea te chemam mai demult, zise ea întinzându-i pachetul înapoi lui Adam.
– Poţi să-l păstrezi. Eu mai am. Şi oricum eu nu fumez.
Fata râse şi puse pachetul în poşeta de lângă ea.
– Deci să înţeleg că ai pachete de ţigări pentru agăţat fete în parc? zise ea închizând geanta. Nu prea pari genul. Poţi să-mi faci rost şi mie de câteva pachete?
– Dacă-mi spui numele tău, zise Adam.
– G. , zise ea.
– Asta e o literă nu un nume.
– Pentru tine e suficient, zise ea zâmbind. Deci, ce zici – poţi să-mi faci rost?

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri