Adriana, singură

Adriana ieșise din baie. Își puse halatul pe ea. Nu-și uscă părul, trecu doar degetele prin el. Apoi ea își șterse mâna udă de halat. Se privi în oglindă. Apoi închise ochii. Mi-ar fi plăcut ca el să fi fost acum cu mine. Să-mi spună … sau poate chiar să și tacă. Apoi deschise ochii. Mai privi un pic singurătatea din apartamentul ei, apoi se duse în bucătărie. Cafeaua o aștepta cuminte pe masă. Adriana se așeză pe scaun, bău un pic din cafea. Puse ceașca cu grijă pe farfurioară. Își aprinse o țigare. Oftă și apoi trase un fum din țigare. Nu avea cum să meargă. Nici măcar nu putea să stea. Îl priveam trecând prin check-in… Ce chin. El nu avea cum să știe despre… El a plecat, a luat avionul și a plecat în țara aia. Știam încă de când ne-am întâlnit în gară că așa se va termina, dar … Fără să vrea, Adriana lovi ceașca de cafea și cafeaua se întinse pe masă. Adriana se ridică repede, luă un burete de vase și șterse cafeaua. Apoi aruncă buretele în chiuvetă. Din birou se auzi un bip al laptopului. Adriana se duse repede în birou. Ajunsă acolo mișcă mouse-ul și ecranul se lumină. Era un mesaj de la Matei

pentru a citi toată postarea dați un clic aici