Ca o frunză

Ajuns în acest punct, mă opresc. De 61 de zile scriu în fiecare zi aici pe blog, zi de zi am pus câte ceva aici. Acum însă am ajuns la un zid. Zid făcut din postările de până acum. Ca-ntr-un joc pe computer, am epuizat toate „viețile” și acum trebuie să aștept să treacă ceva timp pentru ca să se încarce, să se umple acel loc gol rămas după ce am scos totul din el. Ca și cum aș fi avut o tavă cu prăjituri din care am mâncat puțin câte puțin. La final am strâns firimiturile, le-am pus într-o formă de prăjitură și am mâncat-o și pe asta. Aș mai putea scrie, dar totul ar fi forțat. Poate e doar o stare de criză. Pe care prietenul meu FG o numea „perioadă de acumulare”.

Chiar și acum când scriu aceste cuvinte nu am siguranța că nu voi renunța și nu voi șterge tot. Ăsta e poate dezavantajul de a scrie pe blog, pe computer. Când scriam pe foi și ceva din cele scrise nu-mi plăcea, strângeam foaia în pumn și apoi o aruncam.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s