Dragoste și fotbal

Aceasta postare nu este despre dragostea de fotbal, ci despre două întâmplări ce s-au legat în mintea lui Adam și au rămas împreună acolo ca un secret pe care-l spui, mai târziu (mult mai târziu), din greșeală, nepoților.
Într-o seară juca echipa natională de fotbal si l-am invitat pe Adam să mergem să vedem meciul împreună. M-a refuzat.
– Nu știam că ai vreo treabă, i-am zis… Sau poate nu ai chef să ne vedem.
– Nu. Nu e vorba de asta. Dacă vrei să mergem undeva nu am nimic împotrivă.
– Ok, i-am zis. Mergem undeva și bem ceva și ne uităm la meci.
– Nu vreau să mă uit la meci. De fiecare dată când naţionala joacă un meci de fotbal, tind să nu mă uit a meci. Îmi place să mă plimb pe străzi, să aud strigăte de la ferestre şi să nu ştiu dacă a fost o ratare sau un gol.
L-am privit zâmbind.
– Desigur aici e o amintire din liceu, i-am spus.
– Da, a recunoscut el. Era o seară când juca România cu Italia. Eu mă plimbam prin Bucureşti cu o fată frumoasă, atât de frumoasă încât mai târziu pe marginea unui lac mi-a spus, Adam nu te-am iubit niciodată. Atunci pe malul lacului am întins mâna spre ea, şi ea a spus, nu mă atinge, nu mă atinge, aşa de parcă şi simpla atingere ar fi murdărit-o, şi aş fi vrut să mă arunc în lac să mă spăl de toată murdăria acelei relaţii. Aș fi vrut să curăț, să șterg acea seară când România învingea cu 1-0 Italia, când totul era frumos şi credeam că o femeie frumoasă mă iubeşte…

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s