Încă o criză de seară

E noapte și eu stau în faţa computerului. De fapt în fața monitorului. De fapt este un reflex să scriu pe blog. Pentru că nu apuc să mai scriu altfel. Scriu pentru că nu trebuie să uit să scriu. Și de fapt nu scriu, ci tastez. Dar e bine și așa pentru că încă mă exprim în cuvinte. Pentru că mai există și tentaţia de a face fotografii, de a mă exprima prin imagini, de mă pierde în imagini.

Cândva mai demult (prea demult aș putea spune, dar nu spun) scriam pe foi de hârtie cu pixul şi mă plimbam prin Herăstrău (nu în același timp). În acele plimbări nu luam aparatul foto cu mine, de altfel nici nu aveam vreun aparat foto, aveam doi ochi care priveau şi nu puteam lua nimic (deși poate aș fi vrut). De fapt luam ceva – emoţiile, senzațiile din parc. De aceea, uneori, revenit acasă, mă așezam la masă și scriam.

Azi am tot felul de instrumente de stocare şi stochez. Şi ajung să pun totul într-un loc sigur, pe computer, pe dischete, pe stick-uri, pentru momentul în care aș putea avea nevoie de acele lucruri scrise

 pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s