Cum mi-am petrecut ziua de mâine…

… care va fi azi când veți citi:

Deschid ochii și prima întrebare ce-mi va veni în minte va fi: ce făceam acum 7 zile?. Îmi voi pune această întrebare de șapte ori, apoi voi privi calendarul zâmbind. Din discreție nu voi povesti reacțiile celor din jurul meu. Ele vor exista. Mă refer la reacții. Dar vor fi pentru mine și așa vor rămâne. Apoi după reacții mă voi grăbi să ajung la facultate. Voi lua desigur tramvaiul 1, apoi voi coborî și voi lua autobuzul 330. Asta pentru ca suma cifrelor să fie tot șapte. Voi ajunge în campus și voi merge încet privind pe cei care vor trece grăbiți pe lângă mine. Eu nu mă voi grăbi, pentru că oricât de încet voi merge tot voi ajunge înaintea studenților care deobicei întârzie. La seminar voi vorbi despre plantele care sunt atât de cuminți în caracteristicile lor spre diferență de oameni, care diferă între ei fără nici un motiv. Apoi când voi termina orele (sau mă vor termina ele pe mine) şi, obosit, voi porni prin parc. Acolo, pe o bancă, mă va aștepta Adam. Mă voi așeza și eu pe bancă lângă el. Vom păstra tăcerea privind frunzele care, căzute din pomi, au acoperit aleea.
– Mereu când văd frunzele astea mă întreb care o fi rostul celui care are un aspirator din care iese un jet de aer cu care vântură frunzele, va spune deodată Adam.
– Ce-ți veni cu asta? îl voi întreba.
– Mă gândeam că totuși nu puteam să stăm tăcuți până vei termina de scris postarea asta.
– De ce nu? voi întreba.
– Nu mă lua cu chestii din alea cu tăcerea care vorbește și vorbele care nu spun nimic… Mă gândeam la tipul cu aspiratorul că poate vântură frunzele pentru că de la o vreme parcă nu mai bate vântul prin parc ca pe vremuri.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Reclame