Bine…

Adam se trezi. Privi prin cameră făra să-și dea seama ce-ar putea căuta. Deodată văzu pe masă flaconul cu pastilele roșii. Își aminti de doctor și zâmbi. Luă flaconul de pe masă și se uită pe etichetă: pastile roșii. Desfăcu capacul și se uită la pastile. Da, așa e. Sunt pastile roșii. Lăsă flaconul deschis pe masă și se duse in bucătărie și luă un pahar de apă. Puse apă și bău. Apoi în pahar puse un pic de coniac și-l bău și pe acesta. Atunci văzu din nou flaconul. Luă o pastilă, o ținu în palmă câteva secunde și apoi o puse pe masă. Ce o fi conținând? se întrebă el. Își făcu o cafea. Luă apoi ceașca, o puse pe noptieră, apoi se așeză în pat. Privi prin cameră și dădu cu ochii de televizor. Zâmbi. Luă telecomanda primită de la doctor. O privi. Avea doar două butoane: cel roșu si încă unul albastru. Între aceste butoane era un mic ecran. Adam apăsă pe butonul roșu și pe ecran apăru: bravo. acum apasă fără sa privești comanda. Adam zâmbi, dar apăsă pe butonul albastru. Pe ecran apăru: acum că ai văzut că butonul albastru nu face nimic, ar fi cazul să apeși pe butonul roșu. Adam zâmbi din nou și mai apăsă pe butonul albastru. Pe ecran apăru: nefiind o ființa umană nu cred că are rost să încerci să mă enervezi. Nu are rost să te obosești prea mult așa că apasă pe butonul roșu. Adam lăsă comanda pe pat și bău un pic din cafea. Lăsă cafeaua pe noptieră, luă din nou comanda și apăsă pe butonul roșu fără să se uite la comandă. Pentru că nu se aștepta, tresări atunci când televizorul de pe perete porni: în scurt timp traficul din capitală va fi suspendat. Imaginile se sucedau cu repeziciune pe ecranul televizorului, Adam, fără să-și ia privirea de la televizor, luă ceașca de cafea de câteva ori și bău. Când veni pauza de publicitate se duse bucuros repede la bucătărie, unde-și făcu repede 2 sandvișuri ascultând atent să audă când se vor termina reclamele. În spatele lui, pe fereastră, se vedea soarele care răsărea încet spre o nouă dimineață.

Reclame