Un autobuz în iarnă

Ningea de vreo trei zile. Zăpada era strânsă la marginea trotuarului, dar, probabil, până dimineață, trotuarul va fi acoperit cu totul cu zăpadă. Când veni autobuzul, Adam se simți ușurat. Se sui. Căută din ochi un loc să stea jos. Deodată auzi în spatele lui:
– Citiți Biblia! Eu o citesc în fiecare zi. Azi nu am citit-o.
Se întoarse și-l văzu: Bărbatul avea părul vâlvoi, barba puțin crescută, îmbrăcat cu un pardesiu verde. Se uita fix la Adam.
– Știi, spuse bărbatul spre Adam, vorbeam ieri cu un om acolo, la patinoar în Titan. Știi unde e patinoarul, nu?
Adam îl privi. Deși prima reacție fu să plece în cealaltă parte a autobuzului, rămase. Adam se așeză pe un scaun. Chiar era curios ce avea să mai spună.
– Hai nu te face că nu știi! spuse bărbatul după ce Adam se așeză pe scaun. În Titan!… Eh, în sfârșit… Deci, eram cu omul ăla și l-am întrebat dacă a citit Biblia, că era cam încruntat și supărat. Știi, eu mai întreb oamenii, așa din când în când dacă au citit Biblia.
Bărbatul era cam la o jumătate de metru și, pentru că nu se apropia, Adam se relaxă și începu chiar să asculte amuzat.
– Deci îl întreb eu dacă a citit Biblia și omu’ nu-mi răspunde. Nu era așa ca tine care mă asculți. Că te-am văzut de cum te-ai urcat și am gândit: ia uite la profesoru’ ăsta! Ești profesor, nu? Nu trebuie să răspunzi. Profesorii nu răspund niciodată, ei doar întreabă… Că ieri eram în autobuz și spuneam oamenilor să citească Biblia și un polițist îmi spune, coboară bă, și eu am vrut să cobor că nu vroiam să mă cert. Dar când să ajung la ușă, ce să vezi, s-au închis ușile. Eu crezusem că Dumnezeu vroia să cobor, dar vezi, El mi-a arătat să rămân. Că știi, de multe ori noi credem că știm ce vrea Dumnezeu, dar nu știm. Uite eu am cizme de cauciuc în picioare și eram mândru de ele. Ce crezi că mi-a făcut Dumnezeu? A făcut să se taie una din cizme. Și vezi, acum am un picior ud și unul uscat.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri