Bună dimineața

Adam intră în sala de seminar. În urma lui intrară studenții. Adam se duse spre catedră în timp ce studenții treceau în fugă pe lângă el ca să ocupe anumite locuri. Adam se așeză pe scaunul de la catedră fără să privească studenții. Preferă să privească pe fereastră. Ninsese cu vreo câteva zile mai înainte, dar acum totul era din nou uscat și rece ca o zi de decembrie în care privești calendarul și vezi că mai e mult până la Crăciun. Și Adam aștepta Crăciunul doar pentru că era o perioadă în care putea să nu-și facă probleme. Acea perioadă dintre Crăciun și Revelion când totul parcă stă suspendat între două pahare de vin, între sarmale și friptura de curcan.
– Mai facem seminarul? auzi Adam deodată vocea unui student. Haideți să nu-l mai facem azi!
Adam întoarse privirea spre studenții care se așezaseră dincolo de niște mese și-l priveau așteptând.
– Vă simțiți bine? îl întrebă o studentă din prima bancă.
Adam o privi apoi spuse:
– Colega voastră mă întreabă dacă mă simt bine. Pune întrebarea asta la ora 8 dimineața după ce m-am trezit dintr-un vis frumos și am dat de cerul înnorat de decembrie, de stația de autobuz unde a venit un autobuz aglomerat în care a trebuit să mă sui pentru a nu întârzia la ore, autobuz in care trebuie să fiu atent la buzunare pentru că în zilele noastre hoții se scoală de dimineață pentru a profita de buzunarele care și așa încep să fie din ce în ce mai goale, dar care dimineața au șansă să fie pline.
Studenții tăceau și-l priveau mirați.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici