sambata

(gandurile lui Adam)

Ziua aceasta in care incetul cu incetul incep sa dispar. Incep sa-mi pierd detaliile. Nu am diacritice nu am virgule si poate in curand voi pierde si punctul. Cat timp acest punct exista nu e totul pierdut. Acest punct care marcheaza finalul unei propozitii sau fraze care arata unde se termina inceputul si unde se termina sfarsitul. Si mai mult decat aceasta ne arata ca dupa orice sfarsit este un nou inceput. Ca atunci cand totul s-a terminat cand totul s-a consumat cand totul a fost digerat nu mai ramane nimic sau de fapt ramane nimicul si din acest nimic se naste un nou inceput incepe ceva ce nu mai are legatura cu trecutul pentru ca acest trecut a fost consumat Noroc cu literele mari care ne mai arata finalul inceputului si inceputul finalului si ne mai arata ca lucrurile se apropie de un final finalul unde dispar virgulele punctele logica si ajungem dincolo de logica acolo unde absurdul ne asteapta ca o haina uitata intr-un tomberon haina cu care m-am imbracat pentru ca de multe ori desi uneori absurdul nu are un miros inteligibil acest absurd ar putea sa tina de cald Incep o noua propozitie care de fapt e o fraza si fac acest lucru doar pentru a mai gandi ca ajuns in strafundurile cele mai intunecate gasesc o mica perla luminoasa care ma va ajuta sa ma ridic De aceea in intunericul temerilor mele in acord cu ilogica emotiilor mele incep sa sper ca maine voi reusi sa ies de aici voi reusi nu sa revin ci sa fiu un fel de altfel decat am fost desi nu stiu cand va veni acest maine desi ma incearca gandul ca acest maine nu mai exista dar eu ii spun gandului incearca in alta parte pentru ca eu stiu ca maine exista si ca nu-mi ramane decat sa-l astept si dupa ce zic acestea gandului meu folosesc ultimul punct pentru a incheia aceste ganduri si a incepe asteptarea zilei de maine care nu va avea sfarsit.

Anunțuri