vineri

Simți o picătură pe obraz. Apoi încă una. Apoi nu mai putu sa le numere. Adam deschise ochii. Nu era în patul lui. Simțea iarba udă prin haine. De fapt avea doar un maieu pe el. Se ridică într-un cot și privi și restul. Pantalonii erau. Dar în picioare nu erau pantofii. Adam se ridică în fund încercând să înțeleagă ce e cu el. Vru să pună mâna pe obrazul lui, dar simți o durere puternică. Atunci își aminti. De ce nu fumezi, mă! Acum înțelegea expresia ploaie de lovituri.
– Pleacă mă de acolo! auzi deodată Adam.
Se întoarse și văzu un gardian.
– Da mă, cu tine vorbesc. Întoarce-te mă în canalul tău!
Adam se ridică. Se privi un pic. Pantalonii plini de noroi, maieul murdar. Se întoarse spre gardianul care-l privea încruntat. În spatele gardianului apăru un altul.
– Ți-ai băut hainele, prostu’ naibii!
– Păi dacă nu am salariul tău beau și eu ce pot, zise Adam.
Al doilea gardian râse în timp ce primul gardian înjură. „Desigur e un vis”, își spuse Adam. „Și până mă trezesc voi intra în rol”. Dar nu se trezi. Ba chiar o luă un pic la fugă pentru că văzu primul gardian repezindu-se spre el.
– Boschetar nenorocit! strigă gardianul, dar nu mai alergă spre el.
Adam nu mai zise nimic și o porni spre ieșirea din parc. Ploaia se întețise și Adam începea să simtă frigul acestei primăveri răcoroase. Văzu la o ghenă o haină. Stătu un pic să se gândească, dar în cele din urmă o luă și o puse pe el. Haina mirosea îngrozitor, dar cel puțin îi ținea de cald.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri