386 (dialog interior)

– Am ajuns la a 386-a postare.
– Şi ce e cu asta?
– E un număr rotund.
– Eşti nebun? Cum număr rotund?! strigă el la mine. Rotund ar fi 400 sau 500, ca să nu mai vorbesc de 1000.
– Nu cred că sunt nebun. Şi uite ca să-ţi dovedesc asta, hai să privim numerele. Spui că 400 e rotund? Cu colţul de sus şi cel din stânga? Sau 500? Iar de 1000 ce să mai spun. În 1 te înţepi numai când te uiţi. Pe când 386 … toate cifrele care-l compun sunt formate din curbe. Mai rotund ca ele nici că se poate.
– Măi omule, când spun număr rotund e ca atunci când ajung la un liman, când ating un ţel, o limită definibilă.
– Vrei să spui că ai găsit capătul unui cerc? Tu ce poţi ţine mai bine în mână: un cub sau o sferă?
– Şi 386 ce este?
– E ca o floare. Mergi printr-o grădină, un parc şi deodată te opreşti şi priveşti floarea. Pentru culoarea ei sau pentru forma ei. E ceva care te încântă, te face să te opreşti din drumul tău, te ajută să te desprinzi de grijile zilnice, să ieşi din lumea asta.
– Circles are good, square are bad (1)
– Nu fi rău. Dacă tot vrei să încerc să definesc rotundul … Când atingi o sferă mâna nu se poate opri, nu are repere. Alunecă şi …
– Şi cade.
– Şi mâna ia forma acelei suprafeţe. Ce este mângâierea? Este o formă de a spune celui/celei pe care-l/o mângâi: te înţeleg cu toată fiinţa mea, uite până şi palma a luat forma obrazului tău.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici